vineri, 31 august 2012
Ma salvezi...
...cand nici nu stii si nu iti dai seama. Doar vii si esti desi nu as fi meritat, nu merit ca sa fim drepti. Chiar atunci cand ma scufund mai tare, cand nu ma vede nimeni, nici macar eu insami. Cred ca atunci cand eram mica te visam pe tine venind.
sâmbătă, 18 august 2012
Cand cuvintele sunt insuficiente
Thank you God for giving me another day, another chance to become a better individual, another chance to give and experience love. Thank you God for giving me health, for the food you provide, for the awareness you have awaken in me...Thank you for the energy that feeds my soul, the sun that warms our bodies and the air that fills our lungs... Because of you I believe in the good without the bad and the ugly, because of you I am learning to love and accept myself, because of you I believe in believing. My source, stay connected to me today and always, for I need you in order to fullfil my spiritual tasks...God, show me how to love myself, to be able to love others. Help me become the type of person that I would like to befriend, help me forgive myself and forgive others... God, make me a channel of your energy and help me understand. I thank you God for giving me another day, another unused opportunity to do it right. Keep us all close to you and listen to our prayers.Amen.
Recunostiinta pe care o simt nu poate fi exprimata in nici un fel. Imi vine sa plang si sa urlu si sa te iau in brate daca as putea. Esti minunat esti cea mai extraordinara fiinta si de acum inainte nu am sa mai uit asta. Iti multumesc - deja ai avut grija de doi copii minunati iar pe al treilea l-ai facut om. Iti multumesc de mii de ori.
sâmbătă, 4 august 2012
Oglinzi si minciuni
Ce ti-a mai placut cand ai auzit ca oamenii din jurul nostru ar fi oglinzi si ca noi insine suntem oglinzi in care ceilalti se pot vedea pe ei insisi. Ai fost absolut fermecat si de atunci acesta e un concept care nu s-a indepartat de tine - caci atunci cand venea Popeasca si spunea ca nu-i place la tine ca esti asa sau pe dincolo iti dadeai seama ca de fapt vedea in tine fie ce face ea insasi si nu ii place, fie ce si-ar dori sa faca dar nu are curajul necesar. Si de aici existenta a devenit o frumoasa analiza in care scuzele pentru altii veneau usor pentru ca le era frica, pentru ca se purtau asa deoarece nu stiu mai bine, informatiile pe care le au la un moment specific in evolutia lor personala sunt insuficiente pentru a vedea problema global si a intelege cu adevarat ce se intampla.
Si desigur propriile neajunsuri puteau fi justificate in aceeasi maniera. Mai mult decat atat, a fost parghia de semi-superioritate si de semi-detasare fata de restul celor care nu puteau intelege ce intelegeai tu, care nu aveau uneltele sau informatiile cu care sa opereze in sistemul in care operai tu. O diferenta care nu trebuia sa fie diferenta ci trebuia sa fie acel lucru care te aduce mai aproape de altii, mai aproape de iertare si de bucurie si de a fi acolo alaturi de cineva in mod gratuit , neasteptat si din toata inima. Pentru ca desi credeai ca ai iertat nu ai iertat si ai dus in tine mai departe si mai departe greseli ale unor copii, ale unor oameni in devenire care, desi stiai ca nu au informatiile necesare sa actioneze in conformitate cu dorintele tale, au fost sanctionati in mintea ta la fel de aspru ca si cand ar fi dispus de informatii dar le-ar fi ignorat.
Iar dupa ce nu ai iertat, si desigur nu ai uitat, acuzi copii intre timp crescuti de actiunile demult trecute, demult fumate si demult zburate. Dar din insasi definitia ta - ca suntem oglinzi - oare nu vezi ca te deranjeaza ca acela care neglijeaza este acela care acuza? Nu doar sufletul tau a fost lasat pe-o bordura sa faca autostopul, dar culmea e ca si cand iti dai seama ce s-a intamplat refuzi sa vezi ca si tu ai abandonat si tu ai uitat si uiti INTENTIONAT si ignori intentionat si nu raspunzi intentionat si nu esti acolo. Dar ii acuzi pe altii ca te-au sustinut insuficient, ca te-au felicitat insuficient, ca nu ti-au zis suficient de des cata minunatie sta in tine si cata mandrie pentru tine urla in ei.
Noul trebuia sa fie teritoriul meu conform spuselor tale. Si totusi te scalzi in el. Iar vechiul sa bucura pentru ca vechiul va fi aici intotdeauna indiferent de cate ori uiti, de cate ori ignori si apoi negi.
Dar asta nu inseamna ca vechiul a uitat sau s-a innoit, nu inseamna ca vechiul si-a gasit un vechi al altcuiva cu care sa se simta nou si asta nu intelegi si nu vei intelege niciodata. Tot ce face vechiul tau e sa redevina ce a fost atunci cand era noul tau, dar nu in speranta sa fie redescoperit de tine ci pentru ca viata era mai simpla atunci.
Si vechiul tau stie ca iarasi nu o sa vezi praful lui, stie ca o sa negi ca este acolo pentru ca tu nu ai mai dat demult cu aspiratorul caci te-ai mutat cu totul, cu pian si chitara, cu partituri si pat, cu pereti si calculator, cu inima si cu noul.
Si desigur propriile neajunsuri puteau fi justificate in aceeasi maniera. Mai mult decat atat, a fost parghia de semi-superioritate si de semi-detasare fata de restul celor care nu puteau intelege ce intelegeai tu, care nu aveau uneltele sau informatiile cu care sa opereze in sistemul in care operai tu. O diferenta care nu trebuia sa fie diferenta ci trebuia sa fie acel lucru care te aduce mai aproape de altii, mai aproape de iertare si de bucurie si de a fi acolo alaturi de cineva in mod gratuit , neasteptat si din toata inima. Pentru ca desi credeai ca ai iertat nu ai iertat si ai dus in tine mai departe si mai departe greseli ale unor copii, ale unor oameni in devenire care, desi stiai ca nu au informatiile necesare sa actioneze in conformitate cu dorintele tale, au fost sanctionati in mintea ta la fel de aspru ca si cand ar fi dispus de informatii dar le-ar fi ignorat.
Iar dupa ce nu ai iertat, si desigur nu ai uitat, acuzi copii intre timp crescuti de actiunile demult trecute, demult fumate si demult zburate. Dar din insasi definitia ta - ca suntem oglinzi - oare nu vezi ca te deranjeaza ca acela care neglijeaza este acela care acuza? Nu doar sufletul tau a fost lasat pe-o bordura sa faca autostopul, dar culmea e ca si cand iti dai seama ce s-a intamplat refuzi sa vezi ca si tu ai abandonat si tu ai uitat si uiti INTENTIONAT si ignori intentionat si nu raspunzi intentionat si nu esti acolo. Dar ii acuzi pe altii ca te-au sustinut insuficient, ca te-au felicitat insuficient, ca nu ti-au zis suficient de des cata minunatie sta in tine si cata mandrie pentru tine urla in ei.
Noul trebuia sa fie teritoriul meu conform spuselor tale. Si totusi te scalzi in el. Iar vechiul sa bucura pentru ca vechiul va fi aici intotdeauna indiferent de cate ori uiti, de cate ori ignori si apoi negi.
Dar asta nu inseamna ca vechiul a uitat sau s-a innoit, nu inseamna ca vechiul si-a gasit un vechi al altcuiva cu care sa se simta nou si asta nu intelegi si nu vei intelege niciodata. Tot ce face vechiul tau e sa redevina ce a fost atunci cand era noul tau, dar nu in speranta sa fie redescoperit de tine ci pentru ca viata era mai simpla atunci.
Si vechiul tau stie ca iarasi nu o sa vezi praful lui, stie ca o sa negi ca este acolo pentru ca tu nu ai mai dat demult cu aspiratorul caci te-ai mutat cu totul, cu pian si chitara, cu partituri si pat, cu pereti si calculator, cu inima si cu noul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)