Imi e dor

E asa ciudat cum lucrurile dispar deodata ca si cum nici nu ar fi fost, desi inima inca tanjeste dupa ele iar mintea le readuce in fata noastra ori de cate ori suntem in fata unei situatii familiare.
Ai fost casa mea toti acesti ani...poate nu cea mai dulce sau plina de flori sau luminoasa, dar ai fost casa mea minunata si te-am iubit...ah cat te-am iubit, habar nu am de ce...dar te-am iubit atat de mult ca imi vine sa smulg din mine neuronii care stocheaza amintirile cu tine si as vrea sa ard reflexele care s-au nascut cu tine... Pentru ca imi amintesc totul ...secunda cu secunda...
Si pentru ca am invatat sa asociez siguranta cu bratele tale. Si e terifiant cand fug si imi dau brusc seama ca nu vei aparea niciodata.
Imi doresc sa nu mai visez noapte de noapte despre casa mea care ma asteapta si care ma salveaza, pentru ca da, visez mereu ca fug de vrajitoare sau demoni sau orice alta creatura fantastic de scarboasa si imi dau seama in vis ca nu o sa ma pot opri niciodata pentru ca nu vei mai fii acolo niciodata si ma dau batuta de fiecare data, vis de vis, noapte de noapte.
Intelegi de ce nu mai vreau sa imi amintesc?
Ma bucur ca nu ti-am zis niciodata cate vise imi facusem si ma bucur ca radeam de mine insami Cand Imi imaginam copii alergând prin casa noastra...
Si de abia astept sa ma simt sigura si acasa eu cu mine si atat.