Hope is like the sun, which, as we journey toward it, casts the shadow of our burden behind us.
Samuel Smiles
Mi-am agatat intr-un cui pierdut prin clipe trecute ochii senini si mainile calde in care sprijineam visele altora... Si mi-am uitat dorintele printre adieri de toamna rubinie. Mi-a spalat Dunarea pasii, inecand in ea copilul pe care doar ea o sa il cunoasca. Si l-am lasat inecat, cu sperante si vise si zambete si dans si cantec. Caci inchis intre pereti de sticla, uitat printre temeri si lupte interioare nu aveau cum sa-i fie auzite strigatele. Lasat sa viseze la ursii bunicului, la corcodusii in floare, teiul de langa casa, micul din mine ramanea pastrat intre ani ca o floare intre foile de carte. Neschimbat. Neatins.
Ne-am ascuns unul de altul - copilul fugind prin pajisti, intins prin iarba, cocotat in copacii tineretii iar adultul in devenire intre un sol diez si un la bemol...inutil. Si ne-a fost bine pentru ca nu ne-am dat seama ca am avut nevoie unul de celalalt ca focul de aer.
Dar ne-am intalnit, din intamplare... in oglinda. Intr-o parte eu...si pe cealalta parte tot eu doar ca nu eu. Si ne-am dat seama ca ne-am pierdut, purtati de fantasme ce promiteau. Am fost un sistem solar cu soare migrator. Si ne-am pierdut orbita de fiecare data cand, invariabil, fiecare fantasma a plutit mai departe, spre propria-i stea. Si ne-am prabusit in noi.
Cu fiecare noua stea ne-am prabusit din nou. Pana cand am uitat de tot ca noi ne suntem steaua. Iar cand nu ne-am fost steaua, eu am fost Jupiter iar tu Marte - mereu ai fost. Mai putin atunci cand erai Luna - iar el era toate celelalte planete.
Dar si atunci - ti-am dat voie sa respiri aerul altcuiva, desi te sufocai fara sa stii; sa vezi prin visele sale, fara sa le mai canti pe ale tale; sa auzi muzica lui dar sa o uiti pe a ta. Si ai simtit caldura prin pielea lui desi tie iti era mereu frig. Si ai mirosit trandafirii lui, dar ai uitat de freziile tale.
Si cand ai constientizat uitarea ai devenit furtuna... Si calm. Ca sa dansezi din nou pasii altuia...
Vreau sa imi gasesc cuiul, sa il scot din perete. Sa daram peretele. Vreau sa alung alti sori si vreau sa sterg alte orbite.
Imi vreau freziile inapoi, imi vreau vocea inapoi, si visele, si mirosul de seara si soarele pe spate si gandul albastru.
A venit vremea sa ma aduc inapoi.
Esti toata numai o metafora, un cantec. Ti-e sufletul o cascada frumoasa de de toate, si numai aur curge din ea, si in aur stralucesc mii si miii de lumini in care stau ascunse sentimentele tale. Doamne ! Ce bine ca scrii din nou. Mi-a fost dor de tine. Stea mica si draga ce esti !
RăspundețiȘtergere