Au fost clipe cand m-am gandit cum ar fi fost daca m-as fi razbunat atunci cand cineva a calcat atat de intentionat si de constient peste mine doar de dragul de a se simti puternic. Nu e ca mi-as fi facut planuri elaborate despre implementare, aplicare, culegerea roadelor si nici nu am crezut ca m-ar fi facut sa uit ce am simtit. Caci cu exceptia amneziei complete, a unui micut Will Smith cu un pix cu luminita in varf, cred ca solutie definitiva la problema mea nu exista. Insa oare satisfactia de moment , cand as fi vazut ca ingeniozitatea..nu, viclenia ar fi triumfat, ar fi fost suficienta ca sa pot sa imi impachetez toate lucrurile si toata iubirea si sa le dau altcuiva? Pentru ca asa mi-ar fi placut sa pot intoarce toate " Tu nu ai ce sa faci, doar stai acolo si fii frumoasa ".
Dar adevarul e ca lipsa de actiune e la fel de condamnabila ca actiunea negativa.
Ar fi atat de inutil sa ma razbun si atat de injositor pentru mine insami - energie irosita in loc sa alerg prin balti si sa zambesc si sa dansez si sa ma indragostesc de fiecare fiinta care imi iese in cale. E gata. S-a terminat cu presurile si carpele de sub picioare, cu acceptarea pasiva si cu blandetea nemarginita daruita aceluia care o ia si isi bate joc de ea. E gata si ma bucur, imi vine sa dansez si sa topai si sa rad si sa cant la chitara si sa chitai si sa iau oameni in brate si sa le spun ca ii iubesc chiar daca nu ii cunosc. S-a dus cu simtitul singura langa cineva. Si s-a incheiat asteptarea pentru o vorba dulce sau un cuvant de apreciere pentru efortul pana la extenuare.
"I know that i am nothing new,
There's so much more than me and you..."
Si a disparut "vreau" din vocabularul meu. Se inlocuieste, in functie de caz, cu iau, am , fac, primesc, lucrez spre si diverse altele minunatele de ele actiuni fantastice. Am vrut sa traiesc viata in pasi de vals? Ei bine, dau drumul la In my Head de la Anna Nalick. Am visat sa vad lumea? Pun bani deoparte de mers la Baku. Am vrut sa alerg noaptea? Anunt in ziar: "Caut om sanatos la cap, simpatic, voinic, rezistent la eforturi prelungi, cu simt al umorului, dispus sa ma care la salvare daca este cazul, liber noptile de la 23:23 incolo pentru o ora de aer curat si carcei la gambe" ( s-ar putea sa coste ceva asa un anunt ). Am simtit ca nu sunt suficient de aventuriera? Ma asteapta nasul intr-un oarecare tren cu o oarecare directie sa ii dau bani sa imi dea voie sa calatoresc. Sau marea, noaptea, sau bucegii la rasarit.
Ce nu am vrut au fost prietenii, pentru ca slava Domnului, la acest capitol sunt mai mult decat binecuvantata cu oameni de la care nu am suficient timp sa invat tot ce urmeaza. Si altceva ce nu am vrut a fost sa cersesc pentru iubire sau sa o dau cu forta - pe prima am facut-o pana ieri. SI PUNCT. De azi nefumator! Mi-e viata prea scurta, mintea prea creata si ochii prea senini ca sa ma corup cu d'astea.
De ce m-as fi razbunat? As fi pierdut ocazia sa fac mii de lucruri minunate doar ca sa fac un lucru oribil. Si nu e cine sunt. Sau cine voi fi vreodata.
Ma asteapta restul vietii mele - gata? Start!
Once again, plecaciune. Ti-ai schimbat asa mult modul de a le asterne in cuvinte, incat mi-e dor de o scrisoare de-a ta. That period is over, and gone, end of an era. Ce bine ca pe Om il astepti dupa 23.23, ca sa ne ramana noua magia orei aleia... Anna Nalick all the way, darling, pentru ca si eu imi eliberez norii cu ea, si off you go to the next step of your wonderful life! I am humbly happy and honored to be here by your side si abia astept sa traim viata ... mirosind magnoliile.
RăspundețiȘtergere