pentru ca prietenia se cunoaste din pozele nereusite

Am fost intotdeauna contrariata de afirmatia " cand mori iti trece toata viata prin fata ochilor". Doar pentru ca eu am putut sa o fac oricand - cu lux de amanunte, stiu exact cum mirosea atunci, daca era soare sau ploua, ce muzica era la radio. De ce ar fi acela singurul moment revelator in care chestiile importante ar reaparea in fata mea ca sa ma determine sa mai strang din dinti si sa imi revin? Si daca as ajunge acolo, la cine m-as gandi? Cate dintre lucrurile care acum imi mananca intreaga sete de viata ar fi catusi de cat semnificative? Tu. Si ele. Cati dintre ei? Eii...Multii ei? 

Imi amintesc ce frig era in 16 septembrie. Si cate sacouri de cel mai urat bleumarin de pe planeta. Dar mai ales, cati nimeni...atunci si acum, la fel de multi nimeni. Si eu ca o curca beata in alb caci desigur uniformele sunt pentru oamenii ascultatori. Dar pe cat de beata am fost eu, pe atat de zapauca ai fost tu, roza mica ce ai fost, caci in marea aia de albastru inchis era o singura creatura si agitata ca un pepsi cola, roz ca acel etern cunoscut lucru cu bulinutele albastre. Si atunci as fi jurat ca privind in urma de cu peste cinci ani de atunci nici nu mi-as fi amintit de tine - dar uite cum ne da timpul peste nas.
Cata Lacrima am mai baut noi de atunci, cati pisici am luat cu noi in camera, cate sageti am pierdut, cat am plans si de cate ori ne-am certat si ne-am jurat ca nu o sa ne mai vorbim in veci - si de cate ori ne-a tinut mai mult de 30 de minute? Imi amintesc ca am detestat Abba cu o putere pe care nu ti-o poti inchipui. Si totusi, le stiu pe de rost toate melodiile - le-am invatat intr-o saptamana pe toate pentru ca stiam ca ii asculti dar habar nu aveam care erau melodiile pe care trebuia sa mizez. 
Desigur niciuna dintre noi nu va putea sa mai spuna ca a mancat lapti cu altcineva. Asta pentru ca nu vom mai manca lapti si punct, dar e irelevant motivul. 

Culmea a fost ca AM STIUT amandoua. Si am fost ca inceputul nostru de zdranganeala la chitara. Am stat in sol major prins cu un deget juma' de an ( si metaforic si ne- ). 
Ma enervezi ca stii mai bine ca mine cand am ceva si ma exasperezi ca esti convinsa ca stii ce trebuie sa faci si o faci in pofida protestelor mele futile. Si bine faci. Ma innebunesti cand faci numai ce vrei tu, zici numai ce gandesti si canti numai cum vrei tu pentru ca imi arati cum faceam eu atunci cand tu nu stiai. Iar acum ca am uitat - ma aduci inapoi. 

Iti multumesc ca ai fost carcotasa si pentru mine, ca ai avut rabdare cand eu eram gata sa ies pe usa, dar mai ales ca imi dadeai tema la romana. Si ca imi sopteai in ore cele mai siropoase comentarii pe care profa le sorbea si zicea " Mda Stefi, nu stiam eu ca tu esti asa de sensibila ". Si iti multumesc ca nu m-ai batut cu ghiozdanul cand in fiecare dimineata te-am facut sa-ti plangi machiajul tau de seara. Multumesc ca ai avut curajul sa iesim pe scena cand cantam atat de rau si sa ne bucuram de cat de frumos urmeaza sa sunam.

M-ai dus la Dunare si mi-ai explicat ca baia nu se face in Delta, ca rosioarele vin cand si daca vor ele, ca cizmele se pierd in mal si ca pozele ies mult mai frumos la apus, ca ucrainienii sunt niste hoti si ca ochelarii de soare nu se iau in barca.

Tu mi-ai aratat ca vinul cel mai limpede e acela pe care nu mai esti in stare sa il vezi clar. Si m-ai convins ca pisicile nu sunt animale de ici de colo, cucuvelele au si ele rolul lor in casa iar porcii din curtea lui tanti Zinea. Si desigur ca magnolia cea mai frumoasa poate sa incolteasca doar de langa tatal si mama ei.  Ai visat cu mine, prin mine si pentru mine. 

 Pitun, nu exista maimuta care danseaza mai frumos ca tine. Parol. 

Si ador sa castigam impreuna. Trebuie sa o facem mai des.
Nu ai cum sa arati nimanui cat e in fiecare dintre noi din cealalta, pentru ca nu exista un loc unde ma termin eu si incepi tu. In cele din urma am ajuns la cuvintele lor...Stefi si Andra si Andra